Cum continui să trăiești după moarte: Lucrul incredibil pe care l-au descoperit oamenii de știință
Fiecare corp uman conține o comunitate complexă de trilioane de microorganisme care sunt importante pentru sănătatea ta, în timp ce ești în viață. Acești simbioți microbieni te ajută să digeri alimentele, să produci vitamine esențiale, te protejează de infecții și îndeplinesc multe alte funcții critice.
La rândul lor, microbii, care sunt concentrați în cea mai mare parte în intestin, ajung să trăiască într-un mediu relativ stabil, cald, cu o aprovizionare constantă de hrană. Dar ce se întâmplă cu acești aliați simbiotici după ce mori?
Astfel, microbiologii de mediu care studiază necrobiomul – microbii care trăiesc în, pe și în jurul unui corp în descompunere – au studiat moștenirea noastră microbiană postmortem. Ai putea presupune că microbii tăi mor odată cu tine – odată ce corpul tău se descompune și microbii tăi sunt aruncați în mediu, ei nu vor supraviețui în lumea reală.
Viața microbiană după moarte
Dar într-un studiu recent publicat, o echipă de cercetare a împărtășit dovezi nu numai că microbii tăi continuă să trăiască după ce mori, ci joacă, de fapt, un rol important în reciclarea corpului tău, astfel încât o nouă viață să poată înflori.
Când mori, inima ta încetează să circule sângele care a transportat oxigen în tot corpul tău. Celulele lipsite de oxigen încep să se digere într-un proces numit autoliză. Enzimele din acele celule – care în mod normal digeră carbohidrații, proteinele și grăsimile pentru energie sau creștere într-un mod controlat – încep să lucreze asupra membranelor, proteinelor, ADN-ului și altor componente care alcătuiesc celulele.
Produsele acestei defalcări celulare fac hrană excelentă pentru bacteriile simbiotice și, fără sistemul imunitar să le țină sub control și o aprovizionare constantă cu alimente din sistemul tău digestiv, ele apelează la această nouă sursă de nutriție.
Bacteriile intestinale, în special o clasă de microbi numită Clostridia, se răspândesc prin organele tale și te digeră din interior spre exterior într-un proces numit putrefacție. Fără oxigen în interiorul corpului, bacteriile anaerobe se bazează pe procese producătoare de energie care nu necesită oxigen, cum ar fi fermentația. Acestea creează semnătura de descompunere a gazelor neplăcute.
Din punct de vedere evolutiv, are sens ca microbii tăi să fi evoluat în diverse moduri pentru a se adapta la un corp pe moarte. La fel ca șobolanii pe o navă care se scufundă, bacteriile tale vor trebui în curând să-și abandoneze gazda și să supraviețuiască în lume suficient de mult pentru a găsi o nouă gazdă pe care să o colonizeze. Profitând de carbonul și nutrienții din corpul tău, acestea le permit să-și crească numărul. O populație mai mare înseamnă o probabilitate mai mare ca cel puțin câțiva să supraviețuiască în mediul mai dur și să găsească cu succes un nou corp.
Dacă ești îngropat în pământ, microbii tăi sunt aruncați în sol împreună cu o supă de fluide de descompunere, pe măsură ce corpul tău se descompune. Ei intră într-un mediu complet nou și întâlnesc o comunitate microbiană complet nouă în sol. Amestecarea sau coalescența a două comunități microbiene distincte se întâmplă frecvent în natură. Coalescența are loc atunci când rădăcinile a două plante cresc împreună, când apele uzate sunt golite într-un râu sau chiar când doi oameni se sărută.
Rezultatul amestecării – care comunitate domină și care microbi sunt activi – depinde de mai mulți factori, cum ar fi cât de multe schimbări de mediu experimentează microbii și cine a fost primul acolo. Microbii tăi sunt adaptați la mediul stabil și cald din interiorul corpului tău, unde primesc un aport constant de hrană.
Citește și Cheia longevității se află în ciuperci: ce au descoperit oamenii de știință
În schimb, solul este un loc deosebit de dur pentru a trăi – conform studiilor, este un mediu foarte variabil, cu gradienți chimici și fizici abrupți și schimbări mari de temperatură, umiditate și nutrienți. Mai mult decât atât, solul găzduiește deja o comunitate microbiană excepțional de diversă, plină de descompozitori care sunt bine adaptați la acel mediu și, probabil, ar depăși orice nou venit.
Este ușor să presupunem că microbii tăi vor muri odată ce vor fi în afara corpului tău. Cu toate acestea, studiile anterioare ale cercetătorilor au arătat că semnăturile ADN ale microbilor asociați gazdei pot fi detectate în solul de sub un corp în descompunere, pe suprafața solului și în morminte timp de luni sau ani după descompunerea țesuturilor moi ale corpului.
Acest lucru a ridicat întrebarea dacă acești microbi sunt încă în viață și activi sau dacă sunt doar într-o stare latentă, în așteptarea următoarei gazde. Cel mai nou studiu sugerează că microbii tăi nu numai că trăiesc în sol, ci și cooperează cu microbii nativi din sol pentru a ajuta să-ți descompună corpul.
În laborator, s-a arătat că amestecarea solului și a fluidelor de descompunere pline cu microbi asociați gazdei a crescut ratele de descompunere dincolo de cea a comunităților de sol. De asemenea, oamenii de știință au descoperit că microbii asociați gazdei au îmbunătățit ciclul azotului. Azotul este un nutrient esențial pentru viață, dar cea mai mare parte a azotului de pe Pământ este ca gaz atmosferic pe care organismele nu îl pot folosi.
Descompozitorii joacă un rol critic în reciclarea formelor organice de azot, cum ar fi proteinele în forme anorganice, cum ar fi amoniul și nitrații, pe care microbii și plantele le pot folosi. Noile descoperiri științifice sugerează că microbii noștri joacă probabil un rol în acest proces de reciclare prin transformarea moleculelor mari care conțin azot, cum ar fi proteinele și acizii nucleici, în amoniu. Microbii de nitrificare din sol pot transforma apoi amoniul în nitrat.
Următoarea generație de viață: unde ajung microbii organismului tău
Reciclarea nutrienților din detritus, sau materia organică nevie, este un proces de bază în toate ecosistemele. În ecosistemele terestre, descompunerea animalelor moarte, sau a trupului, alimentează biodiversitatea și reprezintă o verigă importantă în rețelele trofice, conform cercetărilor. Animalele vii reprezintă un blocaj pentru ciclurile de carbon și nutrienți ale unui ecosistem. Ele acumulează încet nutrienți și carbon din suprafețe mari ale peisajului de-a lungul vieții, apoi le depun pe toate odată într-un loc mic, localizat, când mor.
Un animal mort poate susține o întreagă rețea trofică de microbi, faună din sol și artropode. Curatorii de insecte și animale ajută la redistribuirea în continuare a nutrienților în ecosistem. Microbii de descompunere transformă bazinele concentrate de molecule organice bogate în nutrienți din corpurile noastre în forme mai mici, mai biodisponibile, pe care alte organismele le pot folosi pentru a susține o viață nouă.
Nu este neobișnuit să vezi viața vegetală înflorind lângă un animal în descompunere, dovezi vizibile că nutrienții din organism sunt reciclați înapoi în ecosistem. Faptul că propriii noștri microbi joacă un rol important în acest ciclu este un mod microscopic în care trăim după moarte.